Parerea mea despre o incompatibilitate a spiritului roman cu continentul nord-american: in America este greu sa fii nefericit. Exista o presiune continua sa fii fericit si plin de energie. In momentul in care esti deprimat, nu exista o metoda acceptata social de a externaliza ce simti. Sa fii trist, sa te dai lovit ca in Romania nu este acceptat.

Mai grav, daca in Romania erai "un optimist", in Sua si Canada poti fi pesimist comparativ cu atitudinea generala a omului american. Si pana la urma, ne masuram cu ceilalti. Daca cei de langa mine sunt mai fericiti ca mine, inseamna ca eu o duc mai rau, chiar daca relativ cu romanii de acasa, o duc mai bine.

Exista multe tari occidentale care sunt masurate ca si cum ar fi cele mai fericite din lume. Paradoxul este ca au si printre cele mai mari rate ale sinuciderilor: http://www.frbsf.org/publications/economics/papers/2010/wp10-30bk.pdf Un citat interesant din articol este: "people may find it particularly painful to be unhappy in a happy place, so that the decision to commit suicide is influenced by relative comparisons."

Deci pana la urma, ajungem sa ne comparam cu amricanii in loc sa ne comparam cu romanii de unde am plecat. O situatie similara au avut-o si negrii in Detroit in anii 60-70: majoritatea veneau din sudul rural al Statelor Unite, unde erau saraci lipiti. In Detroit aveau joburi in fabrica, sindicat, viata aproape de clasa de mijloc. Si cu toate astea au facut revolte http://www.67riots.rutgers.edu/d_index.htm pentru ca nivelul lor de trai era mai scazut ca cel al albilor din Detroit. Ei au incetat sa se compare cu negrii de acasa si au inceput sa se compare cu albii din Detroit. 

In general, fenomenul "romanului nefericit" l-am intalnit mai des in Canada decat in SUA. In SUA, multi tineri vin pentru o vara si o minoritate aleg sa ramana, probabil cei care simt ca sunt mai compatibili cu sistemul social american. In Canada, se merge cu capul inainte ca "aici o sa fie viitorul meu", cand sufletul multor romani nu este compatibil cu viata nord-americana.

Si in Turcia se facea rock etnic. Ia uitati ce am gasit - artista se numeste Selda Bagcan - cantecul este Ince, ince

Ce se aude acolo ca o chitara heavy metal un fel de mandolina turceasca, saz:

Deci muzica turceasca cu funk, heavy metal riffs pe saz, mesaj politic, si o voce care comunica plina de pasiune urgenta mesajului. Mesaj care era politic, dupa cum am zis.

Gousa.md a furat tot continutul de pe site-ul acesta, inclusiv poze, forum si structura. Rog vizitatorii de pe site sa-i dea un email proprietarului site-ului, Bagrin Gheorghe la adresa bagrin_gg_junior@yahoo.com si sa-i spuna ca este un copist ordinar.

Poze:

Furt de pe blogul meu

Furt forum gousa.md

Furt blog gousa.md: Furt blog gousa.md

"God is not gonna help you, God is not answering your prayers, you can pray all your life and you never get a fucking thing. God is deaf, blind and stupid. I don't like the devil either, they can both get fucked."

N-am fost la biserica romaneasca ca sa ma rog, dupa cum va dati seama din citatul de mai sus. Am fost in vreo doua randuri ca s-o duc pe mama, venita in vizita in Chicago. Biserica este prin Nord Vestul Chicago-ului si se numeste "BOR Nasterea Domnului / Holy Nativity Church". La prima vedere pare o biserica catolica sau luterana transformata in una ortodoxa: lumea sta jos pe banci, nu sunt "murale" ca la noi, iar pe vitralii se mai vad numele donorilor originali, toti cu nume nemtesti.

Tot asa, lumea in biserica romano-americana pare foarte diferita de enoriasii din Romania, iar mirosul de coliva si tamaie este absent si atmosfera mistica si semi-obscura a bisericilor romanesti cam la fel de absenta. Biserica nu este plina de babe cu batic care isi fac pomenile la morti, ci de familii si ce m-a uimit cel mai mult: o multime de barbati imbracati cu pantaloni de stofa si camasa crem. In Romania, barbatul mai degraba merge la "bufet" pentru o suta de votca (si dupa aia inca una mica) sau la "un peste" decat la biserica. Foarte aranjat imbracati sunt si copiii. Pare un eveniment foarte social mersul la biserica in America pentru romani, nu-ti permiti sa arati rau. Pot sa jur ca am vazut vreo doua fete cu mamele lor care pareau venite fix ca sa caute niste soti credinciosi si cu job bun decat sa-l caute pe Sfantul Duh. Eu, cu Coltul meu '89, eram cu masina cea mai varza de acolo. Comunitatea parea destul de bine aranjata.

Am prins un pic din slujba, si cu adevarat corul bisericii de acolo canta dumnezeiesc.

Dupa slujba, predica pe care am prins-o era despre faptul ca "Biserica este corpul lui Hristos si voi sunteti madularele ei". Suna cam funny ca noi suntem "madulare", dar nimeni nu radea, si nici n-aveam cu cine sa-mi dau coate, asa ca m-am abtinut, cu toate ca popa a scos vreo 20 de madulare pe minut din gura in timpul predicii. Ideea pana la urma era ca biserica n-are nici o forta fara madularele ei, adica noi, care trebuie sa-i dam bani, ca de-aia tot suntem madulare. Ca doar si Dumnezeu ne ajuta, nu? Foarte americana treaba si aici, "Jesus loves you and he wants your money".

La sfarsitul slujbei a venit vremea pentru "anunturi pentru comunitate", care-i un lucru tare interesant: popa citeste anunturi cu joburi, apartamente de inchiriat sau de vandut, un fel de "community plumbing". A fost si un anunt prin care se cauta un manager de building (adica administrator de bloc) in schimbul chiriei gratuite. La sfarsitul slujbei m-am dus la umbra la un copac, si langa mine, un nene facea ture cu mobilul in mana. Pana la urma, se hotaraste sa sune, si intreaba fix de anuntul cu administratorul de bloc: "deci ma intereseaza, si aaaa... deci sunt cu acte aici... si e vorba despre building manager... aha.... pai, eu sunt aici cu acte..." Cred ca a zis de patru ori ca e cu acte aici, si nu se vedea daca are alte avantaje in afara de greencardul ala pe care-l ridica in slavi, pe care pana la urma poate nici pe-ala nu-l avea. Nu stiu daca a luat jobul, dar vorba lui "macar era cu acte".

Biserica are rampa electrica pentru handicapati, cu toate ca n-am vazut persoane in carucior acolo. Oricum, un carucior cu rotile nici nu stiu cum avea loc, pentru ca biserica era destul de plina cu oameni, chiar si in picioare (ce sa zic, cred ca-i merge bine lui popa cu atatea "oitze" in turma). Cu toatea astea, nu erau imbranceli si imbulzeala ca in Romania, cu toate ca tot romani sunt si aici.

Biserica avea si un board cu anunturi de mica publicitate, cu anunturi de joburi, vanzare-cumparare, si o masuta cu pliante pentru aplicarea la credite de la nu stiu ce banca. Intr-un loc scria ca donatiile pentru biserica erau tax deductible, si era si lista cu preturi pentru servicii, inclusiv pentru "annual membership fee". In primul an se da reducere, asa, ca la Comcast - introductory rate.

Asa, in mare, impresia pe care mi-au lasat-o romanii la biserica lor a fost foarte buna. Totul parea civilizat si daca ar fi toti romanii macar cum pareau sa fie romanii americani de aici, n-am fi departe de Germania ca civilizatie. Dar de ce naiba romanii n-or fi civilizati in tara lor si numai in America, nu stiu.

In clasa a II-a, directoarea a venit pe la noi prin clasa si ne-a intrebat daca suntem cuminti, ca daca nu suntem... "sunt niste sobolani de un metru la subsol si acolo va bag". Eu, fiind un tampit, m-am ridicat in picioare si am zis "Nu cred ca sunt sobolani de un metru". Directoarea a ramas un pic masca si apoi mi-a zis "Hai cu mine sa ti-i arat"... eu am zis, ma duc ca oricum sobolani asa mari nu sunt. Afara pe culoar mi-a dat o palma peste ceafa si m-a trimis inapoi in clasa.

La Teatrul National din Bucuresti un om a strigat "Huo!" la o piesa proasta, in timp ce altii dadeau "standing ovations" la actori... care au jucat cu aceleasi faze obosite de "mari actori", cu "vocea de actor" si gesturi disperate pe scena. Actorul principal l-a chemat pe scena pentru o "palma dupa ceafa virtuala".

Pe cata confruntare si ostilitate exista intre oameni pe strada, in autobuz, in trafic, pe de alta parte romanii sunt supusi fata de figurile de autoritate. Mananca rahat si aplauda. Aceeasi atitudine de supunere si non-confruntare o au si studentii in Romania fata de profesori. Peste 70% din profesorii universitari din Romania sunt niste muraturi si dinozauri. Am avut ocazia de a fi student si in America. Ca student, am avut ocazia sa-mi aleg cursurile si am parasit un curs la nu mi-a placut profesorul. Am avut dreptul sa aleg boicotul ca protest. Daca nu as fi avut acest drept, m-as fi ridicat in picioare si l-as fi confruntat direct. Adevarul meu n-o fi cel mai adevarat, dar macar am curajul sa cred in el.

Boicotul si protestul nu fac parte din traditia societatii civile romane si dintre lucrurile din vest pe care le tot importam, ar fi bine sa putem sa importam si o coloana vertebrala.

GTSTURISM, Interjob, BRGWORK, si-au facut cont aici pe website cu numele lor si cand posteaza stii ca vorbesti cu cineva din compania respectiva. Mi se pare un lucru pozitiv, care incurajeaza comunicarea intre clienti si furnizorii de servicii. As vrea sa posteze mai des chiar.

Nu-mi place insa atunci cand forumul este spamat de "falsi studenti" angajati ai firmelor work and travel, care ridica in slavi serviciile firmei. Am mai avut mai demult mesaje suspecte pentru Palmer Consult si America Experience dar ce am primit azi a fost chiar hilar: trei mesaje in jumatate de ora, toate de pe acelasi IP (89.137.87.110), printre ele fiind si un email chiar de la "Managerul General" de la Mikes Agency.

09:56 - Comentariu: am adăugat Mikes Agency.

Va recomand firma MIKES AGENCY, Titulescu 14 ap 3 Cluj . E cea mai serioasa!! Eu am fost plecat prin ei si sunt ffffffffffff multumit. Pretul e bun si salarul la fel.

10:18 - Anamaria Nemes <mikes_agency@yahoo.com> a trimis un e-mail referitor la Website feedback.

Buna ,

Am gasit intamplator site-ul Dvs. si as vrea sa stiu cum as putea adauga
numele firmei Mikes Agency in lista de firme pentru Work and Travel.

Multumesc anticipat,

Anamaria Nemes,

Manager General

10:33 - Comentariu: am adăugat diferente dintre firmele de Work Travel.

Eu am fost plecat anul trecut prin firma Mikes Agency din Cluj si am fost multumit de serviciile lor.Desi am fost avertizat de cineva care tocmai plecase prin ei la carat de mobila sa ma inscriu din timp ca joburile bune se dau repede ca painea calda nu am facut-o ca m-am tot plimbat de la o firma la alta sa studiez fiecare firma ce ofera.Si am ajuns la concluzia ca e foarte important sa ai incredere in firma cu care mergi sa nu ajungi te miri unde ca negru pe plantatie si sa nu te plateasca asa cum au promis.Am avut incredere in firma Mikes Agency pentru ca nu auzisem nimic de rau si nu m-am inselat.Am castigat ca si busser cel putin 100 $ / zi iar colegii mei care erau chelneri faceau si 300 $.

Si inca ceva am mers la ambasada la inceputul lunii aprilie asa cum au promis si nu m-au tot amanat cu DS-ul cum au patit-o niste colegi la alte firme.

Daca vrea careva detalii despre ei sa ma contacteze!!!Eu ma inscriu anul asta tot la ei ca am reducere mare.

Toate, de pe acelasi IP: 89.137.87.110, pur si simplu... "intamplator".

Roxana a fost in New York in vara 2007 cu American Experience si tine si un blog la adresa http://ofmenandmice.blogspot.com/

Roxana:
09/pics.html

Compuneri despre "cum mi-am petrecut vara" :)
10/gabriel.html
10/sunt-printre-noi-1.html

Intoarcerea:
10/de-3-zile-ncoace.html
...unele lucruri nu se schimba niciodata

Ultima zi de munca:
09/update.html

Laptop si Iphone cumparat (classic!):
09/el-e-dnu.html
10/pussy.html

...what-is-country-but-its-people

Stuck in the middle:
http://ofmenandmice.blogspot.com/2007/08/interludiu.html

Prins furtuna din Est si Midwest.

i-need-to-party.html
cred-ca-doare.html

Second job:
...oficial-imi-merge-relativ-bine

07/traditional-weekly-rant.html
07/pix.html
07/week-review.html
07/4th-of-july-reloaded.html
...de-ziua-lor-ziua-americanilor
06/fuckin-meltin-pot.html
06/10-down-90-smth-to-go.html
...je-nai-pas-peur-de-la-route
06/usa360.html
05/maxi-me.html

Viza:
05/am-21-de-ani-si-o-viza.html
03/americanii-s-de-vina.html

Inceputul... "Azi am semnat contractul cu American Experience pentru un job in New York..."
02/one-step-closer.html

Chicago este numit "un oras al cartierelor". Sambata trecuta am experimentat acest lucru, parcurgand orasul pe bicicleta de la est la vest si apoi din nord pana in indepartatul si exoticul sud al orasului. Cladirile, oamenii, mirosurile, luminile si obiceiurile soferilor se schimba fara sa-ti dai seama.

E sambata, inceputul amiezii, pe la ora 4, pe 20 al lui Octombrie, si e caa-ald si soare. O iau pe Lawrence in vest, trec prin cartier de indieni, apoi un pic de cartier coreean pana la colt cu Kedzie, unde o fac la sud.

Pe Kedzie e pista de biciclisti, merge bine, vreau sa zic ca orasul arata inca oras o vreme. Lucrurile incep sa se schimbe cand ma apropii de Humboldt Park, unde-i o zona Puerto-Ricana. In fata mea e un portorican pe bicicleta, il depasesc, din cand in cand mai trec pe langa un alb la jogging. La o casa din dreapta doi baieti vad ca ma uit la ei cum stau pe scari ca baietii la noi prin cartier si fac la mine: "What up!".

"Statul in fata blocului" nu prea este practicat de anglo-americani, dar practicat de alte etnii, de exemply in projects la negri unde stau baietii la scara, sau la mexicani, unde-i un pic diferit, sta si mamaia, si tataia si cu nepotii, asa, se uita la lume, sau la o barfa.

Deja de la Armitage in sud privelistea se schimba radical. Am ajuns in mijocul ghetoului de negri. Banda de biciclisti nu mai este, iar pe deasupra soferii par mai agresivi ca in nord.

Trebuie sa recunosc ca mi-a fost ceva frica. La fiecare intersectie era exista o gasca de baieti. Magazinele, din supermarketuri ca Jewel sau Dominik's s-au transformat in magazine satesti de alcool. In fata lor stau copii cu priviri de adulti. Ma urmaresc cu privirea constant. Incerc sa nu raman la rosu la intersectii, si cand prind rosu ma bag si-l trec chiar si asa.

Trec pe langa doua masini de politie oprite pe stanga. Politistii golesc de negri o casa darapanata si ii pun la zid. Crack house, probabil. Eu in timpul asta sunt mic, singur si nevinovat pe bicicleta mea. Trec pe langa un crack-head care-mi zambeste cu un dinte da unu nu. Singurul om pe care l-am vazut zambind in ghetou.

Saracia din ghetou este crunta, vad o femeie cu vreo cinci copii, toti nespalati si tricourile murdare pe ei. Ca la noi in satele sarace, numai ca aici daca vrei sa evadezi din ghetou nu iti trebuie viza sau pasaport. Sunt oameni nascuti liberi, nu inteleg, de ce aleg sa traiasca in conditiile astea crunte?

Este sambata si trec pe langa vreo 2 mini-targuri, de genul imi pun o patura pe pamant si vand vechituri si haine. Totusi n-am curaj sa opresc. N-am mai vazut un alb de 20 de minute. Sunt chiar la KM 0, dar ce diferenta fac cateva mile mai la vest! In stanga se vad zgarie norii downtown-ului, aici sunt fix in lumea a treia, mai rau ca-n Romania.

Intorc capul la dreapta, se aude ceva muzica. Cativa gangbangers au iesit la un gratar, cu hip-hopul la maxim. Ce e in filme se intampla aici, numai ca nu e Bug Mafia sau La Familia, cu figuri de hip-hop si "Sisu Liber". Pe oamenii astia ii simti in stare de orice. Ce se intimpla cand buboiurile astea vor revarsa in zonele in care americanii se simt in siguranta?

Pana una alta, eu sunt chiar in mijlocul ghetoului si nu stiu cat o sa mai tina. Pana la sfarsitul orasului? Pana ajung intr-o suburbie? Ei, nu! Deja pe la 25th St (2500 sud) peisajul se schimba. Zona a fost recolonizata de mexicani. O fi faptul ca-s mai aproapte de culoarea mea, o fi faptul ca mai vezi oameni zambind, ori copii cu mamaia lor mergand pe strada, dar ma simt mai bine.

Intr-o parcare vad chiar un mariachi, cu tot cu chitara, imbracat ca un toreador. Chiar m-am inveselit. La intersectii nu te mai asteapta gasti de negri, ci oameni normali care vor sa traverseze strada. Exista deja magazine, tonete de inghetata, intr-un fel aduce cu Romania. Nu poti sa zici ca e chiar civilizatie, dar nici razboi civil nu e.

Trec pe langa o statie de autobuz unde stau doua pustoaice mexicance, iar una striga dupa mine, "Oye, Oye, Oye!". Mai prind si un apus frumos peste Chicago River. Exoticul si fascinantul sud al orasului!

Dar de intors ma intorc cu metroul.

Cum sa faci sa nu cheltui multi bani ca turist in America:

Mie imi place sa merg cu cortul, si imi place aerul curat si racoarea seara in cort. In US of A totusi nu poti sa pui cortul unde te apuca, ca in Romania, ca aici totul este "private property" si "no tresspasing" si apare redneck-ul cu shotgun-ul la piept: "Get off my property!" Secretul este ca se gasesc o multime de campers sites, dar trebuie sa verificati inainte daca primesc corturi (unele primesc doar RV-uri). Toate camp-urile iti ofera o multime de spatiu intre tine si celalat cort, de obicei ai o poienita numai a ta.

In Wisconsin Dells am platit 10 dolari de persoana la un campground pe HWY 12. Am avut si acces la piscina, piscina goala noaptea, dar apa calda inca de la caldura de peste zi. Super. Daca nu vreti sa va dati in waterparkuri si alte distractii mai kitch din Dells, va puteti duce mai in nord pe rau, dupa Chula Vista Resort, si este si acolo un Campground minunat. Am inchiriat o mica barca cu motor cu 55 de dolari pe zi si am am oprit pe niste plaje neaccesibile de pe uscat de pe Wisconsin River. Mai la nord, va puteti duce pana la Point Bluff, si va puteti inchiria ieftin de tot caiac/canoe. In zona de nord nu sunt barci cu motor, asa ca nu riscati sa fiti rasturnat de valuri, si in plus este mult mai liniste. Wisconsin River arata mult mai mult ca un rau de campie in partea de nord, nu mai are defileurile si stancile spectaculoase din the Dells, dar poate fi o iesire relaxanta.

La Indiana Dunes State Park (in sudul Lacului Michigan) merita sa va mai duceti, sunt niste dune "calatoare" si plaje IMENSE. Mult din nisipul din lacul Michigan este adus de curenti pe malul de sud si de aceea sunt plajele mari. Dezavantajul este ca la dreapta este o rafinarie si la stanga este un combinat siderurgic, deci arata cam ca un paradis combinat cu un Mad Max movie. In Indiana Dunes am dormit cu 15 dolari de masina. Doar ca a venit o furtuna imensa in ultima seara, cu flood warning, hail (piatra) si traznete de parca era concert Prodigy. Cunosc pe cineva mai in sudul Indianei care a trebuie sa-si repare acoperisul acum de la furtuna aia, iar noi... cu mitsubishi-ul si cortul.

Deci costurile mele:

- benzina: plinul rezervor: cam 40 de dolari
- mancare: 30 de dolari pentru provizii in masina + 15 dolari de persoana pe zi buget de cheltuieli cu mancarea (mai mananci si la restarante ).
- cazarea: 5-15 de dolari pe noapte.
- gratar: lemnele 4 dolari, carnea 5-10 dolari
- natura - priceless

O sa mai pun si niste poze cu Indiana Dunes... si niste filmuletze.

Dupa ce saptamana trecuta am fost la Six Flags Great America, maine mergem in Wisconsin Dells pentru 3 zile. Dimineatza il ajut pe un nene sa-si mute toate serverele cu 2 etaje mai jos (weekend work, cateva ore) si apoi hop in masina, la Walmart sau Target sa cumparam cort, si apoi fir intins pana in Wisconsin Dells, sa punem cortul pe plaja. Duminica, inchiriem niste caiace sa "ne dam" pe Wisconsin River, si luni, Noah's Ark (ca cica se mai incalzeste vremea). Prognoza este de 13 grade noaptea si 26 de grade ziua.