Dells 1st day

dells 1st day

12 o'clock. Iata-ne in Dells! :)

Doreen (managerul) ne-a luat cu SUV-ul din statia Greyhound, i-am zis Piss on you driverului si am plecat spre "downtown" unde locuim.
Casa... it's a dump, dar e numai a noastra: 3 dormitoare si un living american. E din lemn, cam neintretinuta, si cu miros de casa de batrani, nearisita. Acum doi ani au stat 6 oameni in casa asta, asa ca noi suntem destul de norocosi sa stam singuri in ea (ceilalti romani de anul asta nu au primit viza, din spusele lui Doreen).
Avem un frigider antic si ruginit, un aragaz electric la fel de antic si un cuptor cu microunde care pare din prima generatie.
Doreen ne-a spus ca "we get to pick and choose" ce camera vrem. Am ales-o pe cea mai mare, care arata si cel mai bine. Din celelalte doua camere, una are fereastra spre magazie, si alta are fereastra spre o alee linistita, dar este foarte mica.

Rodica s-a dus la servici pe la ora 6 doar pentru 2 ore si eu m-am dus cu camera digitala sa casc gura la orash. Am luat-o in jos spre MacDonalds, si cand am ajuns sub un pod am trotuarul s-a terminat... trebuia sa traversez pe partea cealalta.
Am zis whatever, si m-am gandit sa "escaladez" podul, asa ca m-am suit pe pod (era o panta destul de abrupta la piciorul podului, si cu tufarish des). M-am trezit pe un super pod de cale ferata (sunt fan CFR si locomotive) si am inceput sa merg pe el... de acolo se vedea frumos downtown Dells (the River District).

Am trecut podul si am dat de o cale ferata nespus de pitoreasca, prin padure, ca in filmul ala dupa o carte de Stephen King in care se duc 4 pusti pe calea ferata... asa m-am simtit si eu. Am mers ce am mers pe "calea fierata" si apoi am luat-o la dreapta prin padure... what the hell... si am mers prin poienite si rape... si desisuri, incredibil ce aproape de civilizatie se pot gasi niste locuri asa linistite si salbatice, se pare ca americanii vin in Dells doar pentru waterparkuri si plimbari cu barca cu motor.

Am mers ce am mers si am dat de un semn tipic american "No tresspassing!". I obey, fac dreapta si mai merg... semnele ma urmaresc in stanga... apoi si inteleg de ce sunt acolo, dincolo de ele este Wisconsin River, se vede printre copaci, si este o faleza destul de inalta. Se vad barci cu motor trecand. Merg tot asa pe langa no tresspasinguri (cu grija, ca nu vreau sa ma aresteze nebunii de americani din prima zi pentru o prostie), si ajung fix sub podul pe care l-am traversat, pe un teren de minigolf. Ma catar iar pe pod si o iau inapoi, spre civilizatie. Cand se termina podul, ghiciti ce semn vad "No tresspasing, property o Canadian Rails"... se pare ca nici pe pod si nici pe calea ferata nu aveam voie sa merg. Se vede si o statie de tren, ma indrept spre ea. Bineinteles, ca si in dreptul statiei scrie "No tresspasing".

O gramada de reguli in America, daca vrei sa balauresti aiurea. This is not a free country.

Ajung la shop, unde povestesc pe unde am fost si Doreen imi zice ca "I will tell you what i told my kids too: I will bail you out once and only once" :)