Dells 2nd day - Tura la Wisconsin River, manele si romani la Chicago

Wis dells 2nd day

Azi am mers si am mai aplicat la cateva restaurante, la Ihop, am verificat aplicarile de la Applebees, si Rodica a vorbit cu managerul de la Mac, care a si angajat-o pe tura de dimineata, de la ora 7 (cam devreme, cred eu, si nici nu se potriveste cu ziua libera de la the Fudge shop, vinerea).

Fix dupa aplicarea de la mac, Rodica a trebuit sa fuga la job, ca sa nu intarzie chiar din prima zi, asa ca m-am cam trezit singur in fata la Mac. Am trecut podul spre Downtown, si vazand corturile de pe marginea Wisconsin River, am decis sa cobor spre ele.

Din pacate, Rodica a luat camera, asa ca nu am putut sa fac nici o poza... pacat, pentru ca scenery-ul este chiar minunat. Am luat-o dreapta pe langa centrala electrica de la baraj, dupa care speram sa cobor la rau. Era un drum cam pustiu, si la un moment dat am ajuns la o intersectie unde in fata scria "No tresspassing" si in dreapta "Fishersman Parking". Am luat-o la dreapta... erau cateva masini parcate si o tentativa de poteca, destul de abrupta in jos. Am ajuns chiar pe plaja, erau ceva corturi, nu erau grase si nici "familisti" (nu suport familistii pe plaja). Nu era nimeni cu "slip romanesc", toti barbatii cu shorts sau bermude, si nici o fata cu tanga, ce sa mai vorbesc de topless. Foarte pudici americanii astia, exact cum am citit in Orientationul de la CIEE.

Am mai mers ceva si am ajuns la unii care urlau "Pistii da-te-n pulaaa meaa maaa". Erau niste romani din Chicago, unul din ei venise cu Work and Travel, era din Cluj, si ramasese acolo. Unii din ei erau deja beti. Erau cu nevestele, dar ca la romani, nevestele stateau in grupul lor, si barbatii se imbatau separat si dadeau la peste.

M-am asezat langa ei si am facut o m-am aruncat un pic in H2O, am incercat sa trec si raul, de 2 ori, dar de fiecare data pe la o treime am ramas fara suflu si m-am intors.

Am stat ceva la soare, apoi m-am mutat la umbra ca ma luase capul, unul din baieti mi-a zis sa ma servesc din cutia de bere, dar mi-a fost jena asa ca am inghitit in sec. Eram si eu un tip acolo singur si aia erau cu ditamai gura si nu ma simteam chiar in largul meu.

Am mai intrat odata in apa, si i-am intrebat daca se poate trece raul, au zis ca se poate, si le-am zis sa treaca cineva cu mine. Eu am inceput cu craul, dar l-am vazut pe el ca incepe cu pluta, asa ca am trecut si eu la "picioare spate". Dupa un minut, tipul s-a oprit (probabil ca obosise, probabil pentru ca il depasisem...), asa ca am continuat singur. A fost destul de easy. Dincolo, pe malul celalalt, am chiuit un pic, dar doar un pic, pentru ca v-am zis ca nu ma simteam chiar in largul meu si m-am plimbat pe plaja. Pana una alta, vad pe unul langa mine, care traversase si el raul, si ala tot roman, dar din alt grup, de langa baietii din Cluj/Chicago.

O luam inapoi impreuna, dar fiind mai obosit, m-a dus curentul ceva mai departe. Am mers pe plaja inapoi pana la prosop si m-am pus la prajit. Clujenii s-au imbatat si mai tare, au inceput sa urle, apoi s-au apucat de un gratar, asa ca m-am apucat sa mai traversez inca o data raul, jumatate am reusit craul, pana am ramas fara suflu, apoi am trecut pe spate pana la sfarsit. Am facut cu mana la jetboaturi si salupe si am pornit iar la inot, numai ca la mijlocul raului am decis sa o iau la vale pe firul apei. M-am dus ceva, pana cam am obosit... a fost destul de greu sa ajung la mal. M-am asezat pe o piatra ceva mai mare sa ma usuc. Zona era mai frumoasa ca cea de la plaja, era un peisaj minunat de munte si raul facea un cot foarte gratios la dreapta, unde se pierdea dupa stanci.

A trecut o salupa plina cu turisti repede pe langa mine, s-a intors, si apoi a trecut incet. Toti se uitau la mine, dar nu ziceau si nu faceau nimic. Le-am facut cu mana, si toti mi-au facut si ei cu mana. Parca asta astaptau, sau poate au vrut sa vada ce e cu tipul ala "dezbracat" pe stanca.

Au mai trecut si 2 caiace, le-am zis "Hi", mi-au raspuns si ei, si am luat-o pe marginea raului in sus spre lume. Mi-am luat lucrurile, le-am zis noroc clujenilor si am luat-o in sus in padure sa ma schimb. Cand sa-mi pun pantalonii, hopa, un grup se aude de sus. Ma imbrac si ma prefac ca "ma urcam si eu pe poteca, in nici un caz nu eram dezbracat acum 15 secunde". Trec pe langa mine le fac loc, ele spun "excuse us", foarte policoase, erau asiatice si erau din toate generatiile, de la mamaie la nepoata

Dupa 2 minute, am coborat din nou, m-am spalat pe picioare si m-am incaltat si am luat-o in sus pe rau sa vad barajul. Pe la baraj erau fix asiaticii de pe poteca, si era destul de cool sa vad barajul asa de aproape. Am luat-o inapoi, l-am gasit pe romanul care traversase si el raul, am dat noroc cu el, il cheama Vali, il intreb unde e poteca care o ia in sus, ca nu o mai gaseam, imi arata, ma intreaba cu ce am venit, ii zic ca pe jos, ca stau chiar aici, si plec.

Pe drum ma prind romanii, plecau si ei cu o dubitza. Ma iau cu ei si bineinteles imi mai zic o data "Vino mai la Chicago, muncesti pe bani, incepi de la $12/h fara taxe bani in mana nu ca aici cu $6.50" (imi mai zisesera si pe plaja). Apoi m-au intrebat daca "Cunosc gagici pe aici". Tare faza.

Ajung la Fudge shop, si noroc ca imi da Rodica niste fudge din leftovers, pentru ca muream de foame. In zece minute si-a luat si Rodica pauza si mergem sa mancam impreuna la Subway, ca ea are reducere de 50%, fiind deja employee.

Dupa ce mancam, ma lasa singur din nou, dar cu camera foto. Am cascat gura pe la toate magazinele din Dells, cel mai mult la tatoo saloon si la Wisconsin Dells mines. Din pacate nu v-am facut poze.

Spre inserat m-am plimbat departe de Broadway (asta-i strada principala in Dells), si am luat-o prin "suburbii". Sunt niste case absolut minunate, si am umplut aparatul de poze in 10 minute, dupa care am mai vazut case si mai minunate decat cele absolut de minunate, pacat ca nu mai aveam memorie. Este un oras foarte cochet, si casele nu sunt mari, nu se sufera de "Viloaie" ca la noi in Bucuresti. Nu exista garduri intre vecini ca la cartierul de vile din Baneasa de la Jolie Ville. Fata de orice cartier de vile din Bucuresti, strazile din Wisconsin Dells par din paradis, strazile sunt late, trotuarele la fel, si fiecare casa este unica. Immigrant's honeymoon :)