New York the Big Apple

New York

La aeroportul din New York te streseaza baietii cu taxiurile ca cei de la Gara de Nord, asa ca atentie la ei. Daca vreti sa vedeti ceva din New York, luati shuttle-ul , care ar trebui sa coste pana la La Guardia sau pana la Street 42 (Greyhound) in jur de 12-15 dolari.

Eu am decis sa iau metroul, pentru ca am auzit foarte multe despre metroul din New York. Din aeroport am luat the Jamaica Train catre metrou. Jamaica train este un "air train" care face conexiunea dintre terminalele aeroportului JFK cu partea de nord a New Yorkului. Air trainul se spune ca e gratuit, dar in momentul in care faci transferul catre subway trebuie sa platesti 5$ + 2$ tariful normal al unei calatorii cu MTA (Metropolitan Transport Authority). MTA-ul asta la New York este o chestie tare desteapta si bine organizata: exista acelasi bilet si pe metrou si pe autobuz si o cartela de calatorie normala permite si un transfer gratuit intre metrou si
autobuz.

Cel mai rapid mod de a ajunge in Manhattan, unde este "Autogara Greyhound" este cu trenul "E" - "the blue train", care este expres si opreste in putine statii pana ajunge in Manhattan. Emotia a fost foarte mare, in momentul in care am ajuns in vagon: era fix ca in filme!!! scaunele, barele, lumina, practic toata atmosfera... putina lume poate spune ca aveau un vis in a vedea metroul din New York... ei bine, asta era un vis al meu si mi l-am si implinit. Lumea din metrou nu era exact asa cum mi-o imaginam (am vazut multe filme din anii 70), erau foarte multi "baietasi" negri, cu suvite ca Coolio, si cu pantalonii cazuti, exact ca hip-hoperii cu figuri de la noi.

Am ajuns la Port Authority, Street 42 cu 10 minute inainte de deadline-ul pentru amanarea biletelor de autobuz. Am platit taxa de $20 pentru amanare si am ridicat biletele (le platisem pe card din Romania - un card de debit Raiffeisen Visa Electron).

Roamingul merge si in America, am incercat pe T-Mobile, si am primit un SMS de la Rodica in care mi-a zis ca mi-a rezervat un loc la Chealsea Center hostel. Noroc ca mi-a trimis si telefonul de la hostel... ghinion ca nu mai raspundea nimeni la acea ora (era deja ora 9:00, ora locala).

Mai eram cu un baiat din Republica Moldova, Costea, care mergea in Knoxville, Tennessee, si care avea un Hostel Guide. Am gasit adresa de la Chelsea Center... undeva aproape de autogara. Costea avea autobuzul la ora 3 noaptea si la bagaje inchidea la ora 11:00, asa ca i-am propus sa lase bagajele la mine si apoi sa mergem impreuna sa colindam New Yorkul noaptea.

Stiam ca hostelul este aproape, dar nu stiam cum sa ajung la el, asa ca ne-am dus la tipul de la bagaje sa-l intrebam cum se ajunge acolo. Imi imaginam ca toata lumea pe acolo auzise de Chelsea Center :). Tipul era un negru cu haine largi si suvite ca Coolio (mie chiar imi era nu stiu cum sa las bagajele acolo - erau numai baietasi), dar care a fost foarte de treaba. Dupa filme si videoclipuri, te asteptai sa ridice pistolul si sa urle "Get down motherfucker!", cand colo, vorbea si se exprima normal si chiar incerca sa ne ajute. Ne-a spus ca cu toate ca strada pe care se afla hostelul este aproape, ea este lunga si trebuie sa stiu "what avenue". Am inteles mai tarziu ca totul in New York si in general in America se exprima prin intersectiile de strazi. Aproape toate strazile sunt drepte si formeaza "blocuri" intre ele, si "directions" se dau in general in forma "go 3 blocks on 12th st. at 12th with 3th Avenue you go uptown 1 block".

I-am mai cerut tipului sa ne mai schimbe un dolar in quarters (in New York convorbirile locale la telefonul public sunt un quarter - 25 cents). N-a avut in cash register si s-a cautat si prin buzunare, chiar a incercat sa ne ajute. La sfarsit, Costea i-a zis "thanks... how do you say... duude", la care tipii de acolo s-au amuzat ceva.

Am mai sunat odata la numarul hostelului si noroc ca mi-a raspuns cineva: o tipa mi-a zis ca nu stau la hostelul de pe hostel guide, ci in altul pe 12 street, si mi-a dictat exact pe unde sa o iau. Era destul de departe de autogara, asa ca Costea a decis sa-si lase bagajele aici sa sa se plimbe cat poate. L-am mai asteptat un pic pana le-a lasat. Stateam pe jos, langa bagaje... credeam ca in New Yorkul ala nebun nu o sa se uite nimeni la unul care sta pe jos, dar vreo doi tipi care treceau m-au intrebat din mers: "Are you ok?". Ciudati americanii astia.

Am mai vazut si un cuplu tare: o hot latina chick trece pe langa mine, eu eram intr-un pasaj dintre magistralele de metrou, apoi se opreste si incepe sa tipe la sotul ei, un tip mare, hispanic, tatuat si imbracat ca un gang member: "Hey stupid, it's here, I'm tellin you, because we take the blue train". Tipul era imbracat si arata ca un baddass, dar isi tinea copilul de 2 ani in brate, si tipa nevasta-sa la el. Don't mess with latina chicks.

BTW, in New York, singurele care se imbraca sexi sunt latinele si negresele. Ce mai e interesant la ele este ca se imbraca cu haine mulate si se misca sexy chiar daca sunt mai grase.

Cu toate ca exista o imensa varietate in stilul vestimentatie, in general baietii poarta haine largi, si blugii mei Kenvelo cred ca aratau cam de gay dupa moda lor, la fel si tricoul, care nu era "de muschi" dar era cat de cat pe corp.

Am luat "the L train" de-a lungul strazii 42 (de fapt, pe dedesupt) si am iesit pentru prima data la suprafata in New York la 42 St cu 3 ave. Nu vazusem decat aerportul si metroul, si eram de 3 ore in NY!

Pe moment, am inteles de ce lumea poarta tricouri cu "I love NY". Feelingul imediat ce vezi New Yorkul este super! Taxi-urile galbene, corneshopul "42th Papaya", activitatea, mirosul, cladirile cu scarile de incendiu pe exterior, tot ceea ce semnifica New Yorkul, nu imi venea sa cred ca sunt chiar acolo!

Eram ca Mackauly Culkin in Home Alone 2, ma uitam cu gura cascata la toate, cu toate ca nici nu eram in zona cu zgarie-nori (cred ca eram in The Village), undeva in partea de est a Manhattan-ului.

Am intrebat pe un grup negri ne-baietasi (erau un pic mai maturi) pe unde sa o iau, si mi-au raspuns, dupa aceea m-au intrebat "Are you in a band?"... cred ca era din cauza hainelor. E tare greu sa iesi in evidenta in NY, dar se vedea clar ca nu eram de acolo.

Am ajuns la hostel fix la ora 11. Hostelul este fix in fata unui highshool si nu are nici un semn la usa, iar ca sa intri trebuie sa suni. La receptie era o tipa asiatica, care m-a si recunoscut de la inceput "Kaunsteantin? You should have been here at six". La sase ar fi trebuit sa aterizeze avionul... ma rog.

In spatele receptiei mai era o tipa din Croatia care venise si ea cu Work and Travel, si care lucra housekeeping acolo... lucra vorba vine, pentru ca pe atunci se uita la televizor. In hostel era o atmosfera foarte relaxata si cosmopolita, chiar boema.

Mi-am lasat bagajele si am plecat sa casc gura pe la zgarie-nori, cu toate ca nu mai dormisem de 2 nopti. M-am plimbat vreo 2 ore, timp in care mi-am dat seama ca Manhattanul nu este asa de mare, am mers ceva pe 3 ave, apoi din skyscrapper in skyscrapper am ajuns pe Broadway, si tot asa vreo 2-3 ore m-am plimbat. Am ajuns si in Madison Square Garden, unde dormeau deja homeleshii, mai toti negri. Un tip negru s-a apropiat de altul care dormea pe o banca si i-a dat o punga cu mancare, la care ala de pe banca a zis "Thank you brother, I was really hungry".

M-a mirat foarte tare ca pot sa existe homeleshi in America, locul in care eu vin cu atatea vise. Cum niste oameni, nascuti in acest loc atat de efervescent, aproape privilegiati ca sunt cetateni americani, pot sa se rateze in asemenea fel? Practic, eu nu eram departe de ei, pentru ca mai aveam doar 80$ in buzunar si un bilet de autobuz... numai ca ei decid sa nu munceasca?

Pe la Times Square era un loc in care se aduna "The trendy kids", unde stau pe trepte, se sparg in figuri cu bicicletele de acrobatii si cu skate-urile etc. Spre deosebire de Paris, in New York se merge cu bicileta mai mult pentru sport si "smecherie", decat pentru utilitate.

Putinele biciclete pe care le-am vazut prin oras in acea noapte erau legate foarte bine de stalpi, impreuna cu roata din fata. Totul este blindat noaptea, magazinele trag storurile acelea de metal, nu exista vitrinele deschise de la noi.

Am ajuns la hostel, pe la ora 2Am, am facut un dush si m-am dus in dormitor. Acolo era plin de ventilatoare... un preludiu pentru ce urma sa vina... americanii sunt nebuni dupa aerul conditionat, spre deosebire de noi care avem in permanenta alarma "inchide usa ca e curent". Am mutat ventilatoarele care bateau spre mine catre alte paturi si m-am culcat linistit.... dimineata oricum n-a stranutat nimeni :).