Incursiune in Sudul Chicago-ului

Chicago este numit "un oras al cartierelor". Sambata trecuta am experimentat acest lucru, parcurgand orasul pe bicicleta de la est la vest si apoi din nord pana in indepartatul si exoticul sud al orasului. Cladirile, oamenii, mirosurile, luminile si obiceiurile soferilor se schimba fara sa-ti dai seama.

E sambata, inceputul amiezii, pe la ora 4, pe 20 al lui Octombrie, si e caa-ald si soare. O iau pe Lawrence in vest, trec prin cartier de indieni, apoi un pic de cartier coreean pana la colt cu Kedzie, unde o fac la sud.

Pe Kedzie e pista de biciclisti, merge bine, vreau sa zic ca orasul arata inca oras o vreme. Lucrurile incep sa se schimbe cand ma apropii de Humboldt Park, unde-i o zona Puerto-Ricana. In fata mea e un portorican pe bicicleta, il depasesc, din cand in cand mai trec pe langa un alb la jogging. La o casa din dreapta doi baieti vad ca ma uit la ei cum stau pe scari ca baietii la noi prin cartier si fac la mine: "What up!".

"Statul in fata blocului" nu prea este practicat de anglo-americani, dar practicat de alte etnii, de exemply in projects la negri unde stau baietii la scara, sau la mexicani, unde-i un pic diferit, sta si mamaia, si tataia si cu nepotii, asa, se uita la lume, sau la o barfa.

Deja de la Armitage in sud privelistea se schimba radical. Am ajuns in mijocul ghetoului de negri. Banda de biciclisti nu mai este, iar pe deasupra soferii par mai agresivi ca in nord.

Trebuie sa recunosc ca mi-a fost ceva frica. La fiecare intersectie era exista o gasca de baieti. Magazinele, din supermarketuri ca Jewel sau Dominik's s-au transformat in magazine satesti de alcool. In fata lor stau copii cu priviri de adulti. Ma urmaresc cu privirea constant. Incerc sa nu raman la rosu la intersectii, si cand prind rosu ma bag si-l trec chiar si asa.

Trec pe langa doua masini de politie oprite pe stanga. Politistii golesc de negri o casa darapanata si ii pun la zid. Crack house, probabil. Eu in timpul asta sunt mic, singur si nevinovat pe bicicleta mea. Trec pe langa un crack-head care-mi zambeste cu un dinte da unu nu. Singurul om pe care l-am vazut zambind in ghetou.

Saracia din ghetou este crunta, vad o femeie cu vreo cinci copii, toti nespalati si tricourile murdare pe ei. Ca la noi in satele sarace, numai ca aici daca vrei sa evadezi din ghetou nu iti trebuie viza sau pasaport. Sunt oameni nascuti liberi, nu inteleg, de ce aleg sa traiasca in conditiile astea crunte?

Este sambata si trec pe langa vreo 2 mini-targuri, de genul imi pun o patura pe pamant si vand vechituri si haine. Totusi n-am curaj sa opresc. N-am mai vazut un alb de 20 de minute. Sunt chiar la KM 0, dar ce diferenta fac cateva mile mai la vest! In stanga se vad zgarie norii downtown-ului, aici sunt fix in lumea a treia, mai rau ca-n Romania.

Intorc capul la dreapta, se aude ceva muzica. Cativa gangbangers au iesit la un gratar, cu hip-hopul la maxim. Ce e in filme se intampla aici, numai ca nu e Bug Mafia sau La Familia, cu figuri de hip-hop si "Sisu Liber". Pe oamenii astia ii simti in stare de orice. Ce se intimpla cand buboiurile astea vor revarsa in zonele in care americanii se simt in siguranta?

Pana una alta, eu sunt chiar in mijlocul ghetoului si nu stiu cat o sa mai tina. Pana la sfarsitul orasului? Pana ajung intr-o suburbie? Ei, nu! Deja pe la 25th St (2500 sud) peisajul se schimba. Zona a fost recolonizata de mexicani. O fi faptul ca-s mai aproapte de culoarea mea, o fi faptul ca mai vezi oameni zambind, ori copii cu mamaia lor mergand pe strada, dar ma simt mai bine.

Intr-o parcare vad chiar un mariachi, cu tot cu chitara, imbracat ca un toreador. Chiar m-am inveselit. La intersectii nu te mai asteapta gasti de negri, ci oameni normali care vor sa traverseze strada. Exista deja magazine, tonete de inghetata, intr-un fel aduce cu Romania. Nu poti sa zici ca e chiar civilizatie, dar nici razboi civil nu e.

Trec pe langa o statie de autobuz unde stau doua pustoaice mexicance, iar una striga dupa mine, "Oye, Oye, Oye!". Mai prind si un apus frumos peste Chicago River. Exoticul si fascinantul sud al orasului!

Dar de intors ma intorc cu metroul.