Mai si huiduiti

In clasa a II-a, directoarea a venit pe la noi prin clasa si ne-a intrebat daca suntem cuminti, ca daca nu suntem... "sunt niste sobolani de un metru la subsol si acolo va bag". Eu, fiind un tampit, m-am ridicat in picioare si am zis "Nu cred ca sunt sobolani de un metru". Directoarea a ramas un pic masca si apoi mi-a zis "Hai cu mine sa ti-i arat"... eu am zis, ma duc ca oricum sobolani asa mari nu sunt. Afara pe culoar mi-a dat o palma peste ceafa si m-a trimis inapoi in clasa.

La Teatrul National din Bucuresti un om a strigat "Huo!" la o piesa proasta, in timp ce altii dadeau "standing ovations" la actori... care au jucat cu aceleasi faze obosite de "mari actori", cu "vocea de actor" si gesturi disperate pe scena. Actorul principal l-a chemat pe scena pentru o "palma dupa ceafa virtuala".

Pe cata confruntare si ostilitate exista intre oameni pe strada, in autobuz, in trafic, pe de alta parte romanii sunt supusi fata de figurile de autoritate. Mananca rahat si aplauda. Aceeasi atitudine de supunere si non-confruntare o au si studentii in Romania fata de profesori. Peste 70% din profesorii universitari din Romania sunt niste muraturi si dinozauri. Am avut ocazia de a fi student si in America. Ca student, am avut ocazia sa-mi aleg cursurile si am parasit un curs la nu mi-a placut profesorul. Am avut dreptul sa aleg boicotul ca protest. Daca nu as fi avut acest drept, m-as fi ridicat in picioare si l-as fi confruntat direct. Adevarul meu n-o fi cel mai adevarat, dar macar am curajul sa cred in el.

Boicotul si protestul nu fac parte din traditia societatii civile romane si dintre lucrurile din vest pe care le tot importam, ar fi bine sa putem sa importam si o coloana vertebrala.