Am avut noroc si m-am angajat in primul loc in care am intrat sa "aplic". Am bifat ca-s rezident pe formularul lor cu Employment Eligibility si le-am zis ca le aduc SSNi-ul mai tarziu. Au zis OK.

Sunt dishwasher - spalator de vase. Lucrez de la 4 dupaamiaza pana la 1 noaptea. Pe la 11:30 bucataria se inchide si bucatarii fac curat la gratare si apoi eu trebuie sa spal toate oalele si vasele si apoi sa matur si spal pe jos in toata bucataria si apoi sa arunc gunoiul in containerul de afara. Vreo zece "tomberoane".

Sunt platit cu 7:50 pe ora. In momentul in care devii "rezident" ca mine, trebuie sa stiti ca se platesc niste taxe in plus: Medicare si Unemployment. Nu ca vei ajunge sa beneficiezi de ele, ca esti ilegal, dar trebuie sa le platesti. Asta ca sa stiti.

Baietii de la bucatarie sunt:
- "El paisano" - mexican cu mustacioara si fara multa minte, cu zero cunostinte de engleza. Specialitatea lui sunt salatele.
- "El loco" - un baiat la gratare cu "ceva cunostinte" de engleza, destul cat sa-mi zica "I know MY OWN LANGUAGE, spanish". Are 23 de ani, dar ii dai 16. Inainte sa plec eu de acolo, l-a urmarit pe chef (un irlandez) cu toporul prin bucatarie cand s-a certat cu el. L-au data afara. Apoi, dupa 2 zile, chef-ul a plecat baietasul s-a intors la bucatarie. Sustine ca primeste 9.50 pe ora
- "El viejo paisano" - un nene mexican cu familie si copii, om de treaba, care e innebunit dupa femeile de aici din bar. Striga "Oye" la ele din bucatarie. Mi-a zis ca e platit 6.50 pe ora.
- "El padre" - un mexican cam de 30 de ani, care dupa doua saptamani a disparut. Am intrebat de el, si am aflat ca a trebuit sa se intoarca in Mexic, ca i-a murit un copil. Trebuie sa plateasca calauza sa-l treaca ilegal granita prin Texas sau California si spre Mexic si urmeaza sa vina inapoi, daca are noroc.
- "El cubano" - un tanar cubanezo/american. Taica-su cubanez, fugit pe barca in Florida, exact ca Tony Montana in Scarface, stat in lagar, dat statut de refugiat politic, maritat americanca, facut baiat despre care vorbesc acum. A terminat o scoala de bucatari acum 6 luni si vrea sa castige experienta. A spalat vase timp de 2 luni aici pe 6.50/h pana s-a eliberat un post de bucatar.
- "El papito" - un tataie mexican, cu zece copii, 8 dintre ei nascuti in America, care lucreza aici de 16 ani. A fost deportat de cateva ori, dar "nu-i problema, ca de fiecare data se intoarce cu tigari si tequilla". S-a laudat ca e omul de incredere al patronului si ca are cheile de la frigiderul cu alcool, si ca daca vreau ceva de baut pot sa vin la el.
- "El latino" - un pusti busboy, cu pleata de latino. Mai vine la mine in spate sa fumeze marijuana. Mi-a povestit cum a trecut granita pe la 8-9 ani, tine minte doar ca a trebuit sa-si dea hainele jos, si a trecut un rau si o padure. Conduce fara carnet, mi-a zis ca l-a luat politia de cateva ori, dar nu i-a facut nimic... "ce sa-i faca, ca nici mexican nu mai e, dar nici american, ca n-are acte".
- "El viejo latino" - un busboy la 30 si ceva de ani, tot cu pleata de latino. Zambeste la chelnerite cand vin pe la noi prin bucatarie, ele zambesc inocent american, si cand se intorc cu spatele se ia cu mana de p..a catre ele.
- "El americano" - un chelner, mexican nascut in America, spune ca fost in razboi in Iraq. M-a chemat la fotbal cu el, martea. Mai vine pe la mine sa vorbim. Odata, m-a vazut obosit rupt, si m-a intrebat "If you want some blow", adica sa trag pe nas ceva. De treaba, sa-mi dea din portia lui. N-am primit, ca mi-a dat "Le Chef" un Red Bull care mi-a dat aripi.
- "Le chef" - bucatarul sef, un irlandez nebun, care trage de noi si zice ca suntem "fucking turtles". A fost fugarit cu toporul de "El Loco".
- "El italiano" - un italian la 40 de ani, care a muncit 2 zile ca dishwasher. Fost karatist care spargea caramizi cu pumnul, acum are artrita. Vorbeste exact ca un mafiot italian din filme.

Am muncit acolo fix trei saptamani pana m-a deprimat prea mult faptul ca spalam vase non stop.

Salut, site wtusa,

Sunt tot eu, Rosebud. Pana una alta... fac anul in America si noua luni in de "ilegalitate". Ce tare... ilegal, ca Bonnie and Clyde, numai ca nu-s cu my Bonnie si nici nu sunt "public enemy", sunt doar o picatura in oceanul de "persoane fara acte" de aici din America.

Asa ca ma consider indreptatit sa trag, asa un pic, linie, la relatia legal-ilegal si sa trag niste concluzii, efectiv. Sa fii legal prezinta niste avantaje. In primul rand te ajuta un pic la moral. In al doilea rand... sa va povestesc o mica intamplare.

Pe cand eram "inca in viza" si munceam eu la patron american, eram coleg de tura cateodata cu un bulgar, care ramasese de vreo 2-3 ani ilegal. Si ma cam calca pe nervi bulgarelul ala, ca era cam batut in cap. Ma enerva ca de 3 ani aici in America, si tot ce reusise era sa ramana in oraselul ala de cacat, la acelasi patron, cu acelasi program de lucru timp de 3 ani, si mai era si multumit pe deasupra. Pentru ca deja ma batea gandul sa raman si eu, cel mai mult il uram pentru ca nu vroiam sa ajung cal el. Ce ma mai enerva la el ca avea "glume proaste", de obicei cu o fata americanca de pe-acolo care era si aia cam proasta. Nu vroiam sa-si permita si cu mine glume de neam prost.

Asa se face intr-o zi ca managerul da sa plece cu niste treaba si din usa imi zice "Ia mai adu mai Rosebud niste zahar din pivnita". Ma duc in pivnita, si ma tot uit dupa zahar, ca nu stiam locurile pe acolo. Bulgarul ala tampit ma striga, n-am chef sa-i raspund, ca dupa cum v-am spus ma calca pe nervi. Apoi imi stinge lumina! Mie atunci mi-a filat becul! Adica mi-a venit sangele la cap. Mortii lui de bulgar nespalat, imi stinge el lumina? Stau un minut, imi obisnuiesc ochii cu intunericul, gasesc zaharul, si ma urc incet pe scari, la lumina. Pun sacul jos pe ultima treapta, si dau cu piciorul in usa ca John Wayne in saloon. Usa se loveste puternic de rafturi, bulgarelul ramane surprins. Il imbrancesc pe bulgar in oale si cratitele din bucatarie si ii urlu:

"Feel like FUCKING AROUND?" ... expresia asta o auzisem de la un mic punkist american la celalalt job si imi doream tare mult sa o folosesc.

Bulgarul ramane 2 secunde tampit si apoi pleaca din magazin. O rusoaica care era cu mine in tura se uita speriata "Uite-l si pe nebunu asta", dar nu zice nimic. Ne-am apucat fiecare de treaba, ca era pe acolo de facut. Unde sa se fi dus bulgarul? La politie sau la manager. Ei, aici il aveam la mana... ca la politie, mai greu, pentru ca era ilegal si nu vroia sa faca valuri. Asa ca vine cu managerul, care ma cheama afara la concilere. Ca de ce am dat, ca omu a glumit, eu, ca ce astea sunt glume, bulgarul spune "asa fac glume eu cu prietenii", eu ii zic "You are not my friend". La care bulgarul se supara si spune ca el cu mine nu mai lucreaza in veci, ca daca eu intru in magazin el nu intra.

Managerul, care de fapt era o managera, femeie de treaba, la varsta pensionarii, ia o decizie pe loc si il trimite pe bulgar in magazin si pe mine ma ia cu ea, "pana ne mai linistim", adica pana se mai calma testosteronul din noi. Si uite-asa ziua aia am ajutat-o sa care marfa intre magazine, am dat o tura prin "indian rezervation" si am vazut si eu indieni adevarati, si m-am plimbat cu masina cu aer conditionat restul zilei. De atunci incolo ne-au pus in ture diferite, si m-au pus la un alt magazin, cu un pusti de 17 ani la liceu, cu pagina pe myspace si Pontiac Sunbird de la bunica-sa, fan System of a Down si They might be giants. Era un pusti de treaba.

Ideea in capul meu a fost ca "ce puii mei, sunt legal", imi schimb jobul daca ma enerveaza, si oricum ilegalul nu se poate duce la politie, nu?

Dam repede inainte pe axa timpului, in toamna, cand ajung si eu la randul meu ilegal, angajat dishwasher la un restaurant intr-un mare oras american, primul meu job despre care v-am mai povestit si in episodul 1. S-a intors roata, am ajuns si eu emigrant ilegal. O sa ajung sa povestesc si despre asta, dar "in episodul urmator".

Reply la "harta bogatiei din America", de la ilegalul de serviciu, care n-are nici o frica s-o spuna pe-aia dreapta. Daca vreti zone cu criminalitate redusa, evitati si zonele cu populatie mare de negri. Sunt drogati, violenti, stau pe social security si cu aere de rapperi si se poarta ca si cum societatea le-ar datora ceva. Nu va mirati ca o sa vedeti in toate joburile numai mexicani, orice angajator prefera sa angajeze un mexican chiar si ilegal decat un negru. Toti emigrantii romani cu care am vorbit... pe vremea pe cand imi cautam un loc cu chirie, imi descriau apartamentele cam asa:

• e un building ok, sunt ceva mexicani dar nu sunt negri :)
• ma, sunt ceva negri :(, dar si chiria e mica :)

Am lucrat la o pizzerie intr-un cartier mai naspa, si seara aveam clienti aproape numai negri cu aere de gangsta, plus ca in aleea din spatele pizzeriei am vazut vanzandu-se droguri. Mi s-a intamplat sa merg pe strada si o masina sa traga brusc pe trotuar, sa iasa din ea 4 politisti in civil si sa puna cu mainile pe capota negri din zona. Ce sa mai zic, evitati zonele nasoale, lasati-i pe negri in ghetourile lor, ca nu-i de imigranti romani pe acolo.

Harta negrilor din Statele Unite

Daca vreti sa invatati engleza si nu spaniola, vad ca si zonele cu mexicani sunt si ele documentate: http://www.censusscope.org/us/map_hispanicpop.html . Mexicanii imi sunt in general simpatici, nu-s vecini rai daca stai in building cu ei, numai ca nu as lucra cu ei... sunt cam nesimtiti si tin doar cu natia lor. Daca vreti sa va angajati, va recomand un loc de munca cu americani, sunt cei mai fair si ca sefi si colegi.

Ma uit in jos si vad tricoul meu preferat din plin de sange. E cu un motociclist care sparge dintzii la o baba. Destul de ironic. Imi pun mana pe falca si se ia ceva sange pe ea. E ciudat ca nu ma doare. Merg repede prin multime, constient ca arat destul de scary. "I'm taking a face from an ancient gallery", ma gandesc, "and I'm walking down the crowd"... "Grasule, I want to kill you". De ce naiba ma gandesc la versuri din Doors cand in jurul meu se aude Caroline Spine?

Haha... oamenii se dau la parte speriati cand trec pe langa ei. Nu cred ca mai am privirea disperata de acum un minut. Cel putin respiratia nu-mi mai e atat de agitat. Unde naiba e "paramedicii"?

Cineva ma apuca te umar. Ma intorc sa-i trag una... aaa e Travis!

"What the hell happened to you, man?", ma intreaba el.

Pe Travis l-am ajutat sa se cupleze cu Olga, o ucrainianca cu care lucrez. Baiat bun.

"Some guy just punched me! Look at this, man!".. imi place sa vorbesc cu "man" si "shit".

"Who's the guy? Can you point him out?"

"Yeah.... he was about.... here", spun eu, si fac un gest larg peste toata multimea de la concert. "Forget-about-it. I want to get to the ambulance. To stop the bleeding, ya know."

He knows... o luam prin popor, acum ne ducem inspre scena. Poate stie Travis mai bine. Iar o luam prin multime. Concertul continua... lumii dezlantuite nici nu-i pasa de mine aici, aproape de scena. Travis ma trage cu el pana in backstage, sa intrebam pe unde naiba sunt paramedicii aia. Lumea destul de calma in backstage, profestionistii care merg cu trupa, hangers-on si groupies. O pustioaica blonda cu ochii foarte albastri deschis se uita la "my bloody face". Poate e prietena solistului pentru seara asta. Poate dupa concert o sa aiba privilegiul sa-i faca sex oral. Acum are privilegiul sa se uite la "my bloody face". Mda... dupa o secunda isi intoarce capul in alta directie. Destul din acest privilegiu pentru seara asta.

Pana una alta, Travis afla ca paramedicii nu's in backstage area. Inchipuie-ti! Ma iau dupa el afara. Bineinteles ca sunt in in partea cealalta a "stadionului".

Concertul e la marginea unei padurici... cam asa ca la Woodstock... numai ca e sponsorizat de compania electrica din zona. De ce Electrica lor sponsorizeaza concerte hard-core metal nu stiu, dar e gratis si mergea toata pushtimea din zona. Ma rog, Travis are 28 de ani, dar e un adolescent intarziat, ca multi din gasca lui. Poate ca si mine.

Singurul motiv pentru care am venit la concert e pentru ca toata lumea se imbata, si in gasca venea si Kristal, o grasa cam acra, dar care atunci cand se imbata se intimpla sa suga p**a la tot echipajul. Ceea ce s-a intimplat, dar in mintea ei eu nu eram din "echipaj", ca eram foreigner. Cea mai crunta discriminare! Asa ca in timpul concertului am impins-o in "moshiala" si s-a ales cu cateva coate in sunci. Karma! De-asta mi-am luat pumnul! C-am impins-o pe Kristal!

Un tip de 2 metri ma ia in brate si ma ridica deasupra multimii. Ma uit dupa Travis, dar el merge in fata, nu m-a vazut. Urlu la porcu care m-a ridicat. "Put me down!". Nimic, e beat mort, de-abia isi tine echilibrul. Urlu si mai tare "Put me the fuck down!". Nimic. Incep sa-i trag pumni in fatza. Dupa vreo trei pumni, imi da drumul pe jos. Sar repede sa nu cada pe mine. WTF? Ce-i aici, jungla?

Il ajung pe Travis repede si ii spun ce s-a mai intimplat. Imi spune ca asa mai fac astia la betie. Un prieten de-al lui a fost ridicat in brate de un tip imens care apoi a cazut cu el cu tot. I-a fracturat mandibula in cadere si a trebuit sa manance cu paiul o luna de zile. La naiba, nici nu stiu daca asigurarea mea medicala acopera "bataie luata la concert", daramite "mandibula fracturata ca a cazut un beat pe tine". Un beat de 2 metri, ca mai toti pustii americani din zona au 2 metri si mai baga si steroizi in ei. Sunt ditamai animalele. Se potrivesc cu femeile lor, ca si alea sunt destul de mari si pe axa x si pe y. Unele mai mult pe axa x.

Ajungem la "ambulance" si un paramedic imi da cu niste spirt/rivanol care cam ustura. N-am nimic rupt, doar carnea un pic crestata. Un semn de aducere aminte din America.

Am dat peste wtusa.ro cautand pe google un forum work and travel. Vad aici o comunitate embrionara, dar primitoare si care incurajeaza free-speechul. O sa va povestesc pe episoade prin ce am trecut eu prin America.

Am luat decizia de a ramane in America pentru o perioada nu pentru bani, ci pentru ca am simtit ca a doua oara nu o sa mai am sansa sa traiesc asemenea lucru. Calea cea mai buna a parut sa ma mut din resortul/statiunea in care am muncit vara in "the big city". Sunt si studenti care au ramas ani de zile in primul job in care au ajuns... nici acum nu cred ca as vrea sa raman blocat intr-un oras mic si acelasi job forever. Chiar si cele 2-3 luni de zile pe care le-am petrecut acolo mi s-au parut prea lungi din punct de vedere al provocarilor si lucrurilor noi care mi se intamplau la job.